Anxietatea.Tulburările Anxioase

anxiety2 micsorata Anxietatea este o stare afectivă difuză caracterizată printr-un sentiment de insecuritate, de neliniște. Anxietatea stă la baza numeroaselor tulburări (enumerate mai jos), tulburări care afectează, conform cercetărilor de specialitate, 14% din populație. Acuzele pacienților sunt de natură fizică, majoritatea considerând că le este teamă că suferă de o boala gravă (deși consultul medical de specialitate nu indică nicio boală), ei nefiind conștienți că la baza problemelor apărute stă anxietatea .
Diferența dintre anxietate și frică
Frică este o emoție umană normală, care poate fi experimentată in situații de risc și are rolul de a ne semnala pericolul și a ne pregăti pentru face față acelei situații. Dacă, insă, experimentați o frică irațională, care nu este justificată prin prezența unei situații periculoase, atunci vorbim despre anxietate. O persoană anxioasă continuă să simtă o neliniște, uneori permanentă, care interferează cu diferite aspect ale vieții sale cotidiane (in familie, social, profesional). În funcție de existența anumitor caracteristi ale simptomelor, putem vorbi despre apariția unei tulburări de anxietate.
Cercetările de specialitate arată că tulburările de anxietate sunt foarte frecvente în zilele noastre. Aproximativ 25% din populație suferă de anxietate și recurg la tratament într-o anumita perioadă a vieții lor. Alți 25% au o anxietate mai puțin severă (ex. frica de șerpi, șoareci sau insecte).

Simptomele tulburărilor de anxietate
Caracteristica principală a acestora este sentimentul de frică sau/și gânduri repetitive cu caracter de îngrijorare, care reprezintă un element de stres pentru persoana respectivă și care interferează cu activitățile din viața sa (de exemplu frica de a vorbi în public poate limita dezvoltarea carierei – persoana ramânand în pozitii sub nivelul ei de pregătire. Alte simptome comune tuturor tipurilor de anxietăți:
• reacții fizice – (ex. transpirație, tremurături, ritm accelerat al bătăilor inimii, dificultăți de a respira, nod în gât, greață, amețeli, migrene)
• gânduri disfuncționale – ex. Cdacă o să vorbesc în fața publicului, și o să greșesc, toată lumea o să mă creadă prost", "Dacă urc în lift, se va opri între etje și o să mor sufocat" .
• comportamente de evitare – (persoana va începe să evite lucrurile/locurile/situațiile în care a experimentat teama și gandurile catastrofizante)
Clasificarea tulburărilor de anxietate
Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, DSM-IV-TR (instrumentul de diagnosticare cel mai des utilizat de către psihologii clinicieni și psihiatrii din țara noastră) clasifică tulburările de anxietate în:

panica fără agorafobie,
panica cu agorafobie,
agorafobia fără istoric de panică,
fobia specifică (ex. fobia de insecte, frica de ace/boli, frica de spații deschise sau închise etc),
fobia socială,
tulburarea obsesiv-compulsivă,
stresul posttraumatic,
stresul acut,
anxietatea generalizată,
tulburarea anxioasă datorată unei condiţii medicale generale,
tulburarea anxioasă indusă de o substanţă si
tulburarea anxioasă fără altă specificaţi

O prezentare pe scurt ale celor mai des întâlnite tulburări anxioase:

Tulburare de panică

Atacurile de panică sunt mult mai întâlnite în cabinetele de psihoterapie decât tulburările de panică. Există trei tipuri caracteristice de atacuri de panică: inopinate (nesemnalizate), circumscrise situaţional (semnalizate) si predispuse situaţional. Fiecare tip de atac de panică este definit printr-un set diferit de relaţii între debutul atacului de panică si prezenţa sau absenţa declanşatorilor situaţionali care pot include semnale fie externe (de ex., un individ cu claustrofobie are un atac de panică în timp ce se află într-un ascensor oprit între etaje) sau interni (de ex., gânduri catastrofice referitoare la consecinţele ritmului cardiac crescut). Atacurile inopinate (nesemnalizate) de panică sunt definite ca fiind acelea pentru care individul nu asociază debutul cu un declanşator situaţional intern sau extern (adică, atacul este perceput ca survenind spontan, „din senin". Atacurile de panică circumscrise (semnalizate) situaţional sunt definite ca fiind acelea în care survin aproape invariabil la expunerea, sau la anticiparea expunerii la un semnal sau declanşator situaţional (de ex., o persoană cu fobie socială are un atac de panică la participarea sau la ideea că va trebui să țină un discurs la o întrunire publică ). Atacurile de panică predispuse situaţional sunt similare cu atacurile de panică circumscrise situaţional, dar nu sunt asociate invariabil cu semnale şi nu survin neapărat imediat după expunere (de ex., atacurile de panică pot apărea în timp ce persoana conduce autoturismul, dar există daţi în care persoana conduce si nu are atac de panică sau daţi când atacul de panică survine după ce a condus o jumătate de oră .
Pentru ca o persoană să fie diagnosticată cu tulburare de panică, trebuie să aibă circa 4 atacuri de panica lunar într-o perioadă îndelungată de timp. Tulburarea de panică poate să fie diagnosticată dacă atacurile de panică sunt frecvente și există și o frică intensă și persistentă de apariția unui alt atac de panică.

Anxietate generalizată - se manifestă prin frică exagerată și o grijă legată de lucruri/situații obișnuite. Zona anxietății poate viza prietenii, familia, sănătatea, munca, banii sau ratarea unei oportunități/ a unei întâlniri importante.Vorbim despre anxietate generalizată dacă grija exagerată este prezentă în aproape fiecare zi, timp de cel puțin 6 luni, și dacă persoana are dificultăți în a controla anxietatea și a-și desfășura activitățile obișnuite și dacă, în plus față de îngrijorare, persoana acuză unul sau mai multe dintre următoarele simptome:
• irascibilitate și iritabilitate ușoară;
• oboseală;
• insomnie;
• probleme de concentrare; (nu se simte capabil să gândească)

Fobia socială – are la bază frica de evaluarea și de judecata negativă a altor oameni. Persoanelor le este frică să facă ceva ce i-ar putea umili în fața necunoscuților / publicului – de ex. a vorbi în public, a folosi toalete publice, a mânca sau a bea în public, sau orice altă situație socială incluzând comportamentul la petreceri sau/și la locul de muncă. Fobie socială se poate manifesta pe o arie mai restrânsă de activități (de exemplu persoanei îi este teama să mănance în public, fara a avea vreo temere în privința altor activități sociale: a vorbi, a socialize, a dansa în public), sau într-o arie mai largă. Această frică, nedepășită, poate sa conducă la evitarea situațiilor respective, care, ulterior poate să ajungă la izolare.

Fobiile specifice – au la bază o frică persistentă și irațională față de un obiect specific sau față de o situație (de exemplu față de o investigație medicală). Frica poate să apară față de ace, apă, anumite animale, locuri sau persoane, și poate să fie atât de intensă încât persoana respectivă va manifesta simptome fizice intense sau atac de panică. Obiectul acestor fobii poate fi: apa, locuile înguste, înălțimile, câinii, sângele, furtuna, păianjenii, sau alte obiecte și situații. De obicei, adulții care suferă de fobii specifice sunt conștienți de faptul că frica lor este exagerată și irațională, însă consideră că nu-i pot face față și încearcă să evite obiectul fobiei. Se recurge la tratarea acestora atunci când evitarea situațiilor fobice are efect negativ asupra calității vieții persoanei (de exemplu daca ai fobie de șerpi, dar trăiești în Bucuresți unde șansele să întâlnești șerpi sunt extreme de mici, probabil că nu te vei gândi să tratezi fobia, dar dacă ai fobie de microbi, s-ar putea să preferi să tratezi fobia).

Tulburarea obsesiv-compulsivă – este caracterizată prin gânduri obsessive (de exemplu o femeie poate avea gînduri recurente că soțul ei o înșală fără a avea însă nici un indiciu) sau impulsuri (obsesii) intruzive, involuntare și nedorite. În același timp se simt și forțate să efectueze ritualuri mentale și comportamentale, ca de exemplu spălatul excesiv al mâinilor, dușuri excesiv de frecvente (de mai multe ori pe zi), sau verificarea repetitivă a anumitor lucruri (de exemplu dacă a încuiat ușa, sau dacă a stins aragazul). Adulții sunt de obicei conștienți de iraționalitatea și natura excesivă a comportamentelor sau a gândurilor lor.

Tulburare de stres post-traumatic - Apare de obicei după un eveniment extrem de traumatic. Evenimentul poate să fie recent (ex. accident de mașină, abuz fizic) sau poate să fie întâmplat în trecut (de exemplu un abuz sexual în copilărie). Reacțiile de suferință, șoc și furie sunt normale după evenimentele traumatice, dar o intensitate mărită și durata prelungită a acestor stări intrusive (caracteristice tulburării de stres post-traumatic) afectează în mod dramatic viața persoanelor suferinde. Acestea pot să includă gânduri sau imagini intruzive despre situația traumatizantă, care sunt la fel de, sau chiar și mai stresante decât evenimentul original. De obicei oamenii încep să evite situațiile sau evenimentele care le reamintesc de trauma, inclusiv locuri și situații similar, acestea ducând la restrângerea activităților vieții și, de multe ori, la apariția depresiei.

Voi prezenta mai pe larg, în articole distincte, caracteristicile celor mai frecvent întâlnite tulburări anxioase pe care le întâlnesc în cabinetul de psihoterapie.
Abordarea cognitiv-comportamentală a tulburărilor de anxietate (uneori însoțită și întărită de instrumente specifice hipnozei clinice) a avut rezultatele dorite (positive) pentru cei care mi-au cerut ajutorul.