Acceptarea scuzelor

Puterea personală şi actul iertării

Text de Madisyn Taylor

"Principiul conform căruia reacţia la conduita şi acţiunile semenilor deţine un rol însemnat, pentru imaginea şi respectul de sine, conduce la înţelegerea deplinei armonii dintre încredere şi iertare.

În viață, vor exista întotdeauna circumstanţe în care vom fi afectaţi de comportamentul unei alte fiinţe umane. În astfel de împrejurări, persoana respectivă îşi cere, de obicei, scuze. Adeseori, noi afirmăm: "Este în regulă", sau aplanăm situaţia: "Nu s-a întâmplat nimic grav"; și, prin aceste cuvinte, noi încuviințăm, acceptăm și permitem repetarea comportamentului prejudiciabil. În schimb, dacă afirmăm "Mulțumesc" or "Îți accept scuzele" suntem oarecum obligaţi să ne conştientizăm şi să ne transformăm simţămintele, mai degrabă decât se le trecem cu vederea sau să le desconsiderăm.

Mulţi dintre noi cred că este mai uşor să-şi reprime adevăratele sentimente, decât să-şi exprime indispoziţia şi dezacordul cu privire la ceea ce ne-a prejudiciat. La prima vedere, această atitudine poate părea ideală; totuşi, în realitate, ea perpetuează un tipar comportamental; întrucât nu suntem sinceri cu cealaltă persoană, noi menţinem un cerc vicios - iar graniţele emoţionale ne vor fi încălcate şi pe viitor, în repetate rânduri. Ne aşezăm, în acest fel, în postura de victimă. Cu toate acestea, suntem în măsură să punem capăt acestui lanţ karmic; în primul rând, confirmându-i celeilalte persoane că îi acordăm iertarea - adesea, un simplu "Mulţumesc" este îndeajuns. Cu toate acestea, pentru a crea un spaţiu al sincerităţii şi armoniei în relaţia noastră, este necesar să ne exprimăm, cu blândeţe şi compasiune, profunda îngrijorare faţă de ceea ce s-a întâmplat. După ce ne vom fi acordat, o clipă, răgazul unei inspiraţii profunde şi ne vom fi invocat Sinele, pentru inspiraţie, vom găsi cuvintele potrivite şi atitudinea sugestivă, astfel încât cealaltă persoană să conştientizeze consecinţele acţiunii sale.

Dacă vom respecta principiul conform căruia reacţia noastră la cuvintele, comportamentul şi acţiunile semenilor deţine un rol însemnat pentru respectul de sine, dar şi al celorlalţi, vom înţelege că încrederea şi iertarea sunt în deplin acord. Şi, printr-o reacţie care generează o atmosferă de onestitate şi candoare, vom consolida un mod pozitiv de a fi şi de a interacţiona cu ceilalţi - ce va avea drept rezultat, intensificarea puterii personale."